Blocul din Bdul. Elisabeta 95 (actualmente Kogalniceanu 49) a fost construit prin credit acordat profesorilor cu venituri mici din Bucuresti de catre Casa Corpului Didactic, in 1938. Era o „locuinta ieftina“ (dat fiind ca era colectiva — „la bloc“), cu creditul rambursabil in rate. Arhitectul, Eugen Botez, pesemne angajat permanent al Casei Corpului Didactic, era un proaspat absolvent al scolii de Arhitectura.

Virsta I (1938 – 1943)

incepand cu mutarea lui E. Lovinescu in noua locuinta, in toamna lui 1938. La 30 octombrie 1938 are loc prima sedinta a Cenaclului Sburatorul in noua casa.
(sedintele Sburatorului incepind din 1919 — Lovinescu avea 38 de ani — in str. Campineanu nr. 40, unde criticul statea cu chirie, apoi, din 1936, pe aceeasi strada la nr. 31).
„Virsta I“ sfirseste cu moartea criticului la 16 iulie 1943. Aproape ca nu a existat scriitor interbelic, fie el important sau marunt, care sa nu fi trecut pe la Cenaclul Sburatorul.

Virsta a II-a (1943 – 1947)

incepe cu mutarea Monicai Lovinescu si a mamei sale (parintii Monicai Lovinescu se despartisera la inceputul deceniului 4) in Bd. Elisabeta 95 (statusera pina atunci in strada Wilson nr. 15, ulterior Onesti, actuala Dem. I. Dobrescu), la 3 noiembrie 1943.
La 25 februarie 1946 se constituie cercul „Prietenii lui E. Lovinescu“ (cca. 130 de persoane), iar la 2 iunie 1946 se redeschide Cenaclul Sburatorul, presedinte Pompiliu Constantinescu, Monica Lovinescu fiind „secretar general“ (are 23 de ani).
La 27 octombrie 1946 se dezveleste placa comemorativa, care se afla si astazi pe fatada cladirii.
La sfirsitul lui 1946, Cenaclul inceteaza, incepind deja sa deranjeze prin orientarea sa estetica. in scurta vreme, E. Lovinescu va fi declarat „spirit decadent“ si „valet al imperialismului si al capitalismului“ (Crohmalniceanu, Tertulian).
Virsta a II-a se incheie prin „fuga“ Monicai Lovinescu la Paris.

Virsta a III-a (1947 – 1958)

in apartamentul din Elisabeta 95 ramine mama Monicai Lovinescu, Ecaterina Balacioiu-Lovinescu. La 12 ianuarie 1950, apartamentul este confiscat de catre statul comunist si perchezitionat de Securitate. Biblioteca lui Lovinescu este arsa in curtea interioara a imobilului si manuscrisele sint confiscate. Doamnei Balacioiu-Lovinescu (profesoara de franceza) i se lasa o singura camera (in Jurnalul Monicai Lovinescu de la Paris ea devine „camera mamei“).
La 23 mai 1958, la virsta de 71 de ani, mama Monicai Lovinescu este arestata pentru „subminarea ordinei de stat“ si condamnata la 18 ani de inchisoare. I se cere, in schimbul eliberarii, sa-si convinga fiica sa devina colaborator al Securitatii. Moare in inchisoare, de hidropizie, refuzindu-i-se medicamentele, la 7 iunie 1960.

incepe cu momentul in care, in 14 aprilie 1959, la aproape un an de la arestarea Ecaterinei Balacioiu-Lovinescu, si la cinci zile dupa respingerea definitiva a recursului acesteia, in apartamentul din Elisabeta 95, se muta procurorul militar Ioan Nistor ( care va juca rolul de procuror secund in „procesul lui Ceausescu“). Timp de 42 de ani, orice amintire legata de E. Lovinescu, de familia sa si de Cenaclul Sburatorul dispare cu desavirsire. Din vechiul sediu al Cenaclului nu mai ramine nici macar un singur obiect. in 1990, cind Monica Lovinescu s-a intors in Romania pe urmele adolescentei sale, a sunat la usa apartamentului, cerind permisiunea sa intre pentru 5 minute (A fost intimpinata, Ioan Nistor lipsind din Bucuresti in acel moment, de o ruda a acestuia). in Jur¬nalul ei relateaza ca lucrul care, intrind, a izbit-o cel mai mult a fost absenta oricarei carti dintr-o casa ai carei pereti fusesera cindva ticsiti cu mii de volume. in 1998, Monica Lovinescu redobindeste apartamentul in urma unui proces de repunere in proprietate. Doi ani de zile au durat diligentele pe linga Primaria capitalei, pentru obtinerea unei locuinte pe care fostul locatar urma sa o accepte in vederea eliberarii apartamentului Lovinescu. in timp ce ultimul locatar din familia Lovinescu murise in inchisoare prin neacordarea celui mai elementar tratament medical, Ioan Nistor a pus printre conditiile acceptarii noii locuinte, o „distanta convenabila fata de Spitalul Militar“ si proximitatea statiei de metrou. Apartamentul de schimb a fost obtinut cu greu prin interventia finala a presedintelui de atunci al Romaniei, Emil Constantinescu.
„Virsta a IV-a“ se incheie cu momentul in care, eliberat, apartamentul a fost donat de catre Monica Lovinescu Fundatiei Humanitas-Aqua Forte.

Virsta a V-a (2000 – 2006)

Este perioada in care apartamentul a fost igienizat si apoi reamenajat potrivit unui proiect conceput de arhitect Gabriela Tabacu, conferentiar la scoala de Arhitectura din Bucuresti. Costurile intregii operatii s-au ridicat la suma de 800 milioane de lei, provenind din donatii ale Editurii Humanitas catre Fundatia Humanitas–Aqua Forte, din drepturile de autor ale Monicai Lovinescu si Virgil Ierunca si din premiul „Cartea anului“ acordat de “Romania Literara”pentru Jurnal 1990–1994, de Monica Lovinescu.
Apartamentul din Bdul. Elisabeta 95 (astazi Kogalniceanu 49), in noua sa formula de amenajare, nu este un muzeu, nu este o casa memoriala. El isi incepe o noua viata, urmarind mai multe proiecte culturale:

• Reluarea traditiei de cenaclu literar, cu ajutorul Ioanei Parvulescu, replica peste timp a Cenaclului Sburatorul
• Centrul de Studii "Constantin Noica"
• Societatea Romana de Fenomenologie si revista Studia Phaenomenologica
• Colocvii, conferinte si dezbateri

[SUS]